ETNOGRAFIE
Intenția de a alcătui o colecție de etnografie la Arad datează din anul 1890, când într-un memoriu adresat Societății Culturale ”Kőlcsey” se cerea sprijin pentru înființarea, pe lângă secția de istorie, și a unei secții de etnografie, baza unui viitor muzeu etnografic. Primele achiziții de piese etnografice le-a făcut Somogyi Gyula în anul 1910 și au provenit de la familii maghiare din Pecica, Vânători, Adea, Mișca, Ghioroc. Lor li se vor adăuga, după 1918, achiziții de etnografie românească. Componenta etnografică a muzeului a fost promovată deja din 1921 când, prof. univ. dr. Coriolan Petranu l-a trimis la Arad pe etnologul clujean Andrei Orosz, cu sarcina de a procura obiecte de etnografie românescă pentru muzeu. Cele 562 de piese cumpărate, din localităţile Cladova și Miniş, au fost trecute în “inventarul muzeului etnografic”. Un nou lot a fost achiziționat în 1924. Astfel, în 1928, în sălile Palatului Cultural, a putut fi deschis un muzeu etnografic. După anul 1951 muzeul a fost reorganizat ca Muzeu Regional, iar eforturile de organizare a unei expoziții permanente de etnografie s-au finalizat în 1966, când aceasta a fost deschisă în mai multe săli de la parterul Palatului Cultural. După două decenii, ea a fost închisă, piesele expuse întorcându-se în depozit.
În perioada 2004 – 2009, au fost implementate cinci proiecte în domeniul etnografic, susținute financiar din fonduri de pre-aderare (PHARE CBC), realizate în colaborare cu Direcția Județeană a Muzeelor Békés (HU). Expozițiile temporare de etnografie organizate în cadrul proiectelor PHARE CBC au experimentat noi moduri de prezentare interctivă, mult gustate de public. După încheierea ciclului de proiecte, expozițiile s-au axat pe recuperarea unor cercetări fundamentale mai vechi: ”Ținutul Hălmagiului cercetat de profesorul Traian Mager” (2012), ”Cercetările monografice de la Sâmbăteni” (2017).
Conținutul colecției este unul divers, achizițiile făcute urmărind să acopere toate categoriile de piese proprii domeniului etnografiei: mobilier țărănesc, instalații viticole din zona Podgoriei, unelte, ustensile, instalații agricole, obiecte folosite curent în industria casnică, unelte meșteșugărești, ceramică românească, maghiară și germană, icoane pe lemn și pe sticlă din Transilvania și Rusia, instrumente muzicale, textile, covoare de lână și port popular românesc, german, slovac, bulgăresc. Fiecare colecție de piese încearcă să acopere cât mai multe localități din județ, dar alături de obiectele etnografice aparținând zonei respective, în colecție a intrat și material bănățean sau trasnilvănean, care diversifică fondul și permite comparații sub aspect stilistic.
