Muzeul, amenajat într-un tur de forta în anul 1988, prezinta piese arheologice, unelte, instalatii, documente si fotografii privind istoricul viticulturii si vinificatiei referitoare la unul din cele mai vechi areale viticole de pe teritoriul României, podgoria Minis – Maderat. Exista indicii credibile care vorbesc despre practicarea viticulturii în aceasta zona înca din antichitate. Prima atestare documentara a viilor de la Minis dateaza din secolul XI. Suprafata cultivata a crescut permanent. Astfel, daca sub dominatie otomana, în 1562 se consemneaza 700 de hectare cultivate cu vie, in 1746, la o jumatate de secol de la instaurarea stapânirii habsburgice, existau deja peste 2.000 de hectare de vie, suprafata triplata în secolul XX. În 1636, principele Gheorghe Rakoczi a cerut saparea în stânca a unei pivnite cu o capacitate de 7000 hl la Mocrea, iar în 1749, contele Grassalkovich a amenajat o pivnita la Minis. În 1878, când productia de vin a fost foarte mare, s-au construit primele cisterne de beton. Din 1881, s-a înfiintat Scoala de Viticultura care a pregatit specialisti în domeniu. S-au înfiintat pepiniere la Paulis-Baratca, Ceala si Târnova, s-au construit doua mari centre de vinificatie la Minis si Baratca si s-a înfiintat o Statiune de Cercetari. Vinurile cu denumire de origine controlata produse aici sunt rosii din soiurile Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Burgund si albe din soiurile Riesling Italian, Furmint, Muscat Ottonel. Începând cu 1744, în zona Minis-Covasânt se produce vinul dulce din soiul Cadarca. Cea mai importanta recunoastere a calitatii sale dateaza din 1862, când la Expozitia Internationala de la Londra, un vin rosu dulce de Minis a fost numit ”regele vinurilor”. În perioada regimului comunist, s-a trecut la reorganizarea si exploatarea intensiva a viilor, calitatea pierzând tot mai mult teren în favoarea cantitatii. Dupa 1989, odata cu retrocedarea terenurilor viticole, productia a scazut, iar proiectele de relansare economica si turistica a zonei abia au demarat.
